Pilda mașinii de spălat la care n-ai voie să rotești butonul de programare în sens invers acelor de ceasornic, că se strică definitiv, și a vecinului pe care l-ai cunoscut pe messenger, dar nu-l mai găsești în listă, ca să mergi la el cu rufele

Jeg 95, vers 1.

cum câteva săptămâni mi s-a stricat mașina de spălat. Eu stau pe Traian Moșoiu. Acestea sunt două informații cheie, care vă vor fi utile în înțelegerea povestirii ce urmează să o parcurgeți. Veți afla, doar citind-o, că detaliile aparent fără de legătură sau însemnătate majoră ne pot influența decisiv viața (mea), într-un mod care nu vă interesează câtuși de puțin.

2. Locuind cu fratele meu, Moafle, noi utilizăm alternativ două mașini de spălat vechi, una aparținând proprietarilor apartamentului în care stăm cu chirie, iar cealaltă a noastră, de la Zalău. Ele se defectează prin rotație și le cărăm în sus și-n jos pe scări, o dată la câteva luni, ducându-le sau aducându-le la și de la “niște meșteri” care le repară. La fel ca orice mașină de spălat veche, reparația celei mai mici piese costă mai mult decât valoarea întregului și se apropie de prețul uneia noi. Totuși, tatăl meu este un om dubios, care cunoaște diverse persoane – mă-nțelegeți? – cum sunt și acești “meșteri”, capabili să le repună în funcțiune printr-un sistem într-ale cărui măruntaie îmi este teamă să mă cufund. Cât timp nu punem întrebări care nu ne privesc, mașinile vor funcționa, ele vor fi aburcate și îmburdate la și de la etaj și gata. S-a priceput?

3. Am putea, desigur, să procurăm o alta, pentru a evita acele perioade nebinevenite de câteva zile, acele cicluri în care așteptăm schimbul între mașini, care trebuie duse, respectiv aduse de departe, din tărâmul meșterilor, dar ce sens ar mai avea totul?

4. Ceea ce ne aduce la strada mea. În lista de messenger am, la periferie, în mahala, alături de leproși, surghiuniți și Iulian Duma, vreo 50 de nume ale căror posesori nu-i cunosc. Mi-au cerut prietenia în urma diverselor acțiuni de pe Jeg, iar eu i-am acceptat, notat și păstrat, fiindcă îmi creez un mic eșantion pentru diverse mass-message-uri stupide cu care mă îndeletnicesc în clipe de răscruce. În tot acest proces complicat, am aflat că una dintre persoanele necunoscute mie, deținătoare a uneia dintre identitățile listei, este domiciliată chiar pe Traian Moșoiu și dânsa, adică mi-e vecină. Rețin vag că e vorba de un tip la care, într-un anume punct din indiferența noastră reciprocă, trebuia să mă duc să mănânc, deoarece-i plăcea acest blog, iar mie îmi era foame.

5. Ei bine, ca să ajungem cât mai repede la morala și, practic, motivul pentru care încă sperați că a avut un infim rost să citiți, revenim la mașinile de spălat, ale căror cicluri au pus recent probleme. La ultima defectare ce o așteptam, lipiți de calendar, mașina de înlocuire nu era încă definitivată. Niște reglări de conturi între meșteri, nu știm, cert e că nu venea, ca s-o trimitem pe aia ce nu mai mergea.

6. Precum raportul nevoie de a spăla haine per distanță de parcurs în acest sens este dezavantajos din punctul de vedere al interesului meu față de igiena personală, dar și fiindcă îmi terminasem rezerva de prieteni de prin împrejurimi care-mi puteau rezolva problema, am decis să apelez la necunoscuți.

7. Am luat astfel lista la puricat, căutând misteriosul personaj vecin din messenger, despre care-mi aminteam în ceață că-mi este dator și căruia i-aș fi împrospătat tot eu memoria, că el cu siguranță nu știa acest fapt. Am trecut prin două duzini de ciudați, pe care i-am întrebat același lucru, încercând să nu dezvălui faptul că habar n-am cine erau, pentru ca apoi să nu le răspund, descoperind că nu sunt cel pe care îl căutam. Întreprindere ce a fost relativ dificilă, fiindcă, odată ce te-ntreb dacă pot veni la tine cu chiloții murdari, iar tu ești din alt oraș, o explicație rațională nu este cel mai facil lucru de confecționat. Tăcerea mormântală a fost răspunsul, bizuindu-mă și pe faptul că persoanele mă vor considera pe puțin psihopat și voi scăpa în acest fel și de corvoada de a mai trebui să le vorbesc vreodată. Nu aveau mașină de spălat în proximitatea utilă, ergo nu existau.

8. De ce toată această epopee? De asta: nu l-am găsit pe omul cu pricina, am puțit două săptămâni, a venit mașina de spălat dreasă și acum spălăm în tură dublă, fiindcă nu m-am putut bizui pe el. Dacă mă citește, totuși, doresc să-l bag în pizda mă-sii de trădător.

Trimiteri: cap. “Doamnă, vă pleznesc.“, tot despre mașina de spălat

***

Dumnezeu nu există:

Să știți că atât crucea, cât și smiley face-ul, precum săgeata și steagul – toate erau animate și se-nvârteau, colorau sau făceau oricum ceva divin; în afară de aparatele ălea, foto și de filmat, care stăteau ca proastele.

***

Ș-acum, din secțiunile “obesity epidemic”, sunați, că nu v-a duce nimeni dorul, respectiv “firmă serioasă, spălăm creiere”…

[nu, acolo, pe fundal, nu făceam reclamă mascată la Apple cu măru’ ăla; așa e captura din ziar; mulțămim cu plecăciuni Adelei]

Vă urez un sincer și călduros servus!