Am delimitat toate aspectele care mă enervează în viaţa mea vreodată. Ele sunt în număr de patru. Am decis să le exclud absolut pe toate celălalte pe care nu le sufeream până în prezent, din lunga mea listă, de aici înainte fiind fiecare tolerabile sau chiar plăcute, rămânând, într-o opoziţie de nesuportat, doar următoarele de care vă zic şi care, pentru că fac aceste concesii, trebuie să înceteze a mai exista în preajma mea. Le voi enumera, ulterior găsind pentru ele în parte motive solide în justificarea dispariţiei lor, plus soluţii în acest sens.

Obiceiul stupid ca o persoană nou venită undeva să dea noroc, pe rând, cu fiecare membru al grupului cu care se întâlneşte.

Nu mă deranjează strânsul mâinii. Este un gest convenţional. Prostesc, dar convenţional şi-l fac în scârbă. Dar să trebuiască să-i salut bărbăteşte pe toţi bărbăteştii, fiindcă sunt şi eu – nu-i aşa? – un bărbătesc la rândul meu şi deci haidem ca să bărbăţim reciproc – este de acum respins. Fie că sunt eu persoana care ajunge undeva şi eram până acum siluit să-i iau pe toţi unul după celălalt, evitând zâmbitor fetele sau pupându-le, că s-ar simţi toţi jigniţi şi lezate, atât ei, cât şi ele, dacă aş amesteca. Fie că fac parte din grup şi vine cineva şi tre’ să-mi aştept rândul ca să conştientizăm separat şi să marcăm independent că a venit cineva, care trebuie să fie compostat de către toţi dintre noi. Ete, nu mai am chef. Să sugă pula! Toţi de la masă sau ăla ce apare, după caz.

Propun, pentru rezolvarea acestei situaţii dificile, următoarele rezolvări simpliste: eu voi veni mereu la orice întâlnire publică cu mâna până la cot înfiptă în nas. Sau scoţându-mi vizibil chiloţii adânc din cur. Sau scărpinându-mă la pizdă, de exemplu. Bine?

Dacă sunt deja între cineva, socializând şi mai apare altcineva, voi încerca să muşc degetele şi palmele ce mi se întind sau să le zgâriu cu unghiile de la picioare sau scuip în ele sau sucesc ceva sau să-mi suflu nasul deasupra sau să le molfăi în gură, dacă se insistă.

***

Prezervativele.

Ele mă strâng de penisul meu ce-ar trebui să fie erect şi de aceea nu mi se scoală mereu cum trebuie. Nu mi se scoală mereu cum trebuie ca idee generală, aşa că, pe cale de consecinţă, mă încurcă prezervativele mai tare şi deci nu mă ajută da’ deloc în acest sens. Şi am tot trecut prin şiruri-şiruri de prezervative în ultima jumătate de an, tot felul de feluri şi – în afară de amărâtul Arouser, care el e cel mai bun dinte toate şi e şi roz, frumos, şi tot e câh – nimicuţă nu merită.

Am avut şi fete care luau dumnezeieştile pastile, am avut şi care nu luau şi tot nu le trebuia musai-musai prezervativ. Şi am avut şi care nu vroiau fără, indiferent. Înţeleg riscurile sarcinii şi sunt la fel de speriat. Totul e bine. Nu mă prea interesează cu bolile, că sunt un tip încrezător: am încredere în mine să nu mă fut cu tăte ciurucurile.

În orice caz, s-a terminat, gata, vă rog! Deci: fie toată ziua futai dezgoliţi, fie rar înfofoliţi în gume şi mult sex oral. Îmi place nespus. Pot şi doar să-l ofer şi mi-e destul. Şi mă masturbez eu mai târziu, e-n regulă, staţi liniştite. Am făcut-o într-atâtea prezervative, că nu mai ştiu cum le cheamă. Şi a trebuit să mă descurc de fiecare dată exemplar. Fireşte că nu mi-a ieşit. AM ASTM! Fiecare futai care v-a plăcut vreodată şi ne despărţeau nişte cauciuce, gândiţi-vă că fără e ca un fel de pomniţă din dunga Raiului.

***

Sutienele.

Bă, da’ bustierele – ce nu-i clar? Sunt ca nişte sutiene, doar fără sârme. Stau sânii mai frumos în ele oricum. Ce căcat aveţi? Nu alergăm. Doar mergem în pas de plimbare. Nu ne dăm pe cal, nu sărim peste obstacole. Luaţi maieuri strâmte şi sexi sau bustierele amintite şi terminaţi cu prostiile.

***

Le-aş compila pe astea, cele două de mai sus, într-o singură formulare de puternică încărcătură: prefer să mă fut în cur cu deţinuţi infestaţi fără prezervativ, decât cu fete în sutien. Am zis că prefer, dar aleg constrâns ultima variantă.

***

Nu în ultimul rând: ciocnitul cretin la masă, repetitiv, nesfârşit, cu orice ocazie, la orice remarcă, pentru fiecare gură luată, când e vorba de băut.

Cu toate de pe masă, între sticle, între pahare, între halbe, între sticle şi pahare şi halbe, cu scheme, cu triple, cu avânt, cu amplitudine, mă fut în tot datul de noroc al datinii toastării la kilogram! Care-i  un fel de datul mâinii cu cineva de mai sus, care-i tot dat noroc, doar că pentru beţivi, care tot uită şi deci nu se mai opresc dintr-a se resaluta profesionist, de parcă tocmai ce s-au văzut. Atâta de mult, atâta de des, fără oprire. Oricare are iniţiativa, rapid trebuieşte ca toţi să ne implicăm! Să participăm dimpreună la consumarea băuturii şi să ne veselim activ, confirmând fără de osteneală că, iată, noi bem. Cling!

Idioţii naibii! Dar nu ciocnim numai cu alcool, făleu! Că aşa îi: dacă ciocneşti cu orice altceva decât alcool, înseamnă instant că tocmai ai supt pula sau ceva. Dacă numai încerci să ciocneşti cu alcool cu cineva care bea suc sau ceai sau cafea sau must, îşi trag înspăimântaţi paharele, nuuu, nu-i alcool, ce ferească era să faci!!!

Idioţii naibii!

De acum: ori ciocnim cu toate, o singură dată, ori nu mai ciocnim deloc, cu nici una. Şi, dacă vine cineva, nu că dă mâna iară cu toţi şi nu că iniţiază nici un ciocnit proaspăt, dacă n-a ştiut să vină din timp, că-i crăp capu’ de masă.

Şi o altă chestie, pe care vreau s-o adaug, să ocupe o onorabilă poziţie a cincea, să suplimentăm totuşi enumerarea: mereu facilul şi deopotrivă imbecilul “salută pe nu-ştiu-cine din partea mea, te rog”.

Salut pe pizdă la mă-ta! Nu vreau!