Am decis să închei votarea pentru poll-urile din articolul precedent, în care intenţia era să se dispute corect şi deschis, nu să se fugă prin net caffé-uri cu gânduri de fraudare, dacă Dacian mai are voie să fie cu „aia” cu care îi, iar dacă Eta, personajul cetăţenesc cunoscut cu ocazia filmării imnului Jeg, ar fi firesc să se-mpreuneze cu mine.

Începând cu ce-i mai important...

… aflaţi că un număr covârşitor de 94 de persoane au votat în unanimitate pentru acordarea unei şanse Etei în vederea bronzării trupului ei de la aura mea divină, ceea ce am şi făcut.

Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre dânsa, iacătă: Margareta este o fostă neo-pocăită băimăreancă, actual masterandă la Cluj-Napoca, cu recente afinităţi pediste, partid ale cărui orientări le degustă, inscriindu-se-n el de câteva zile, câh! Combinaţia perfectă. Din nefericire pentru preferinţele mele, nu este şi unguroiacă, precum era din aşteptat din numele ei complet (care nu vă interesează). Dar, precum eu am un suflet larg şi un stomac şi mai larg, o voi accepta pe Eta aşa cum este dânsa şi-o voi lăsa deocamdată să încerce să mă obţină, chiar dacă ea nu ştie deocamdată că vrea. Să înceapă competiţia!

Totuşi, ca să vă faceţi o imagine provizorie despre cum decurge relaţia mea cu dumneaei, am colecţionat o serie cuprinzătoare de 3 replici definitorii, de pe durata primei noastre zile de tratative sentimentale:

• “Îmbracă-te că-i frig!“
• “Spală-te pe mâini…“
• “De ce nu ţi-ai mâncat de aici morcovii?“

Observaţi astfel căci cel puţin din punctele de vedere ale sănătăţii şi halelii, şedem bine. Când replicile vor ajunge la „Mai jos!”, fiţi convinşi că nu veţi mai afla concret, dar voi da de înţeles prin tot felul de glumiţe insipide.

Referitor la Moaflesin şi prietena lui…

Lupta a fost strânsă şi ştim cu toţii câte răsturnări dramatice de situaţie au existat, tragedii şi leşinuri. Voi opri această şaradă ce-a luat o turnură nedreaptă, în ciuda ţelului nobil ce s-a pierdut în tertipuri electorale, maşinării mâşave şi mişculaţii perfide, pentru a nu pune în pericol poate chiar vieţile unora mai sensibili, faţă de care cei doi implicaţi în acest cuplu mizer, Dacian şi aia, nu au pic de consideraţiune.

Deşi am vrut să anulez rezultatele (56% pro relaţie, 44% contra-pro, 156 de voturi totale) din lipsă de cvorum, pe motiv că Jegul este un website contemporan de societate redactat în limba maternă românească, deci se adresează întregului popor din ţară şi diasporă, din care nu s-a prezentat 9 milioane + 1 la votare, am ales în final, tot din sufletul meu larg şi stomacul mai dihai, să le fac nevolnicilor iubăreţi o concesie de nu mai mult de două săptămâni, în care „aia” să binevoiască să umple măcar una dintre recipientele exprimate anterior. Sufletul nu poate. Deci rămâne unul.

***

Bun, deci…

Nu vi se pare că pozele pentru acte (buletin, paşaport etc.) trebuie făcute în cele mai improprii poziţii sau contexte simulative? Adică în poză n-ai voie să porţi ochelari de soare, bandană, freză de punker, nimic, este interzis orice ar putea fi… CARACTERISTIC. Adică tre’ să fi un om, Adamidal, nomal, fără adaosuri. Doar tu, în blank. N-ar fi mai util să vii cu basca ta preferată sau, nu ştiu, cum arăţi de obicei?! Deoarece nu vrei să ai probleme la vamă, că porţi ochelari de soare, nu-i aşa? Pentru că atunci tre’ să fii recunoscut. În condiţiuni „de obicei”! Nu când eşti smirnă lângă un zid, cu ochii semi-închişi.

Poate-s io tâmpit, da’, în plus, ideea de a te prezenta la poză în varianta ta de bază… ăăă, asta nu dă potenţialilor infractori posibilitatea de variaţiune? Adică a fi chel, fără nici un specific, totul fad, nu-i cam cam o „pânză albă” pentru deghizări?

„Tu! Vino aici, îndreaptă, arată cât mai normal posibil. Nu zâmbi! S-ar putea să ţi se asocieze imaginea cu cum arăţi în viaţa reală!”

***

Şi dacă tot vorbim de anexe, în general din sfera modei, aţi remarcat că nu mai poţi purta practic nimic fără acel ceva să fie o formă de declaraţie socială, pe care nu eşti conştient că o semnezi? Spre exemplu, eu am o şapcă de la prietenul meu şi partenerul Budorel. Când a fost făcută, nu cred că s-a gândit croitorul la o descriere mai complexă decât faptul că ar fi verde. Totuşi, în timpurile noastre, tind să cred că nu i-a dat prin gând săracului om că, dac-o port cu faţa, înseamnă că simpatizez cu comuniştii. Dacă o port întoarsă, în mod logic îs fan trupa Simplu.

Nu mai pot purta converşi, din firescul de a fi comozi şi ieftini. Nu mai pot purta părul lung, fără să fiu artist sau roacăr, la fel cum nu mai pot purta părul scurt, că-s huligan, iar dacă mă bate norocu’ să am şi un şnur roşu la mine, risc să mă salte poliţia pentru manifeste neo-naziste. E drept, nu m-am trezit niciodată purtând două perechi de şireturi groase colorate diferite şi să mă minunez că ies în evidenţă, nu am părul vopsit argintiu, ceea ce ar trebui să intre sub incidenţa legilor împotriva ambuteiajelor din traficul urban, dar, nu vă supăraţi, dacă-mi iau şi eu un tricou pe care nu scrie nimica, mă lăsaţi vor rog să umblu pe stradă fără să am parte de supoziţii, a ce-aş vrea să exprim?! Cine ştie, poate mesajul meu nu e mai complex de „mi-e frig la sfârcuri”?. Mulţumesc anticipat.

***

De ceva zile am fost scos la masă de organizatoare pupată de la ClujBlogFest. Ceea ce denotă două chestiunii decisive: 1. SCORE! 2. Organizatorii mă plătesc pe mine să câştig, nu invers. Bun, m-o dus de-am mâncat Big Tasty, de la un fast-food internaţional unde tăte chestiile mici îs „big”, pentru ei. Şi, este precum a zis Apo, nu precum a zis Andrei: acel produs suge cu două guri, este uics! şi duhnea deja a stricat când l-am scos din cutiuţă. (Da, desigur că l-am mâncat.)

Da’ alt lucru ce nu mi s-a întâmplat vreodată este că lângă noi s-au aşezat o ciurdă de pirande din alea cu poale sclipitoare, baticuri, sacoşe, soţi căldărari, copchii, tăt tacâmu’ şi miroseau… surprinzător de flagrant a detergent.

***

Alianţa (de data asta) N.U.

Ieri, mergând la Eta, în scopul de a îngurgita produse alimentare, rulam pe Eroilor, grabă-mare, cu trotineta. Strângând în mâini ghidonul, astfel încât să nu fiu proiectat în meclă la fieşce dală mişcată din pavajul profesional executat pe trotuarele cu pricina, nu aş spune excesiv de repede, dar prinsesem în jurul a 45.000 de km/h, în momentul în care o – cum să formulez? – cretină, cre’că de la P.D. (normal) mi-a sărit jovial înainte, cu un… fluturaş. Adică eu trebuia să dau drumul paraşutei de frânare, să mă ejectez din bolid, să opresc prompt, încerc să evit ariile populate de bătrânei ce-ar putea avea de suferit de pe urma rămăşiţelor-proiectil cauzate de prăbuşire şi să mă prefac cel puţin la fel de interesat cum sunt în majoritatea ipostazelor în care primesc hârtie de aruncat. Din acest motiv – şi nu din acela că până acum vroiam haos politic, ca să nu mă plictisesc – voi vota cu DA (sau cu NU, că nu mai pricep, “nu” în pro-Băse, “da” îi anti-pro-contra… habar n-am), da’ oricum PENTRU demiterea băsianică.

***

Cine tata naibii trimite mass: „Care veniţi sâmbătă la Petroşani?”

***

Îmi poate explica cineva de ce tanti aia de la Biblioteca Central Universitară, de aduce cărţile şi fişele, e îmbrăcată ca o laborantă de la spital? Are până şi papuci din ăia medicali. Dacă i-ar fi fost şi un stetoscop înfăşurat în juru’ gâtului, scoteam vena.

***