N-ar fi fain să existe caractere MAI italice? Eu scriu de obicei înclinat fie cu scopul de a scoate ceva în evidenţă, fie ca şi paragraf, grafic vorbind – spre exemplu, cel de început, cum ar fi ăsta, de-l citiţi acum cu capul plecat (spre dreapta). Dar, din punctul ăsta de vedere, ce mă fac, dacă tre’ să scot ceva în evidenţă ÎN CADRUL primului aliniat? Nu pot să scriu partea respectivă fără italice, că arată cretin. Nu pot boldui, că nu-mi place. Nu pot sublinia, că vă poticniţi acolo, crezând că-i link şi daţi click până vă taie netu’ că nu l-aţi plătit. Ş-atunci ce? Unica soluţie sunt caracterele şi mai cursive decât cele normale. Double italics. Sau există cursive invers? Înclinate spre stânga? Nu ştiu.

Deci aştept să mă contacteze Bill Gates pe MSN Live Messenger. Iaca de ascultaţi cum se pierd oamenii cu firea când îi surprind sunându-i pe un ton nefiresc (mie) de amabil. Şi mai ales dacă sun să le cer… numerele de telefon pe care-i sun. Mai precis, pe motiv că am uitat numerele prin care i-am contactat şi mi le trebuie iar. Faptul că le formez ca să ajung într-o conversaţie cu ei nu pare că i-a surprins pe jumătate din cei telefonaţi. Am sunat vreo 15, dintre care 7 au fost foarte prompţi. Printre ei câte-un blogăr, câte-un şefu’ de la trilulilu.ro, câte-un nenea de pe la liberTV.ro, câte-una care-am surprins-o când făcea sex, câte-una care nu-şi ştia propriul său număru’, da’ mi-a promis să revină, câte unii ce mi l-au dat de mai multe ori, că nu-l reţinusem din prima (sau a doua)… ştiţi şi voi, persoane normale, zdravene la cap, de le am io la contacte. (Oricum, Sepukku a comis-o cel mai bine, el fiind şi beat pe deasupra, iar la una dintre cereri – adică alea trei – şi-a spus greşit număru’, o tre’it să-l ajut io pân’ la urmă.)

[dacă aici sus nu-ţi apare un player de la Trilulilu sau, mai rău, apare, da' nu mere, atunci înseamnă că Sergiu o pune, da' tu poţi descărca de unde scrie "aici înregistrarea"]

Alo? Ti-am pierdut numaru' . Da-mi-l iar.
Asculta mai multe audio Haioase »

După juma’ de ceas, o singură reacţie…

Menţionez că-s mândru de Adina, Andra şi Fana, că ele s-au prins în cursul conversaţiei, adică-n momentu’ critic, recte înainte să-şi deue număru’. Ceilalţi ce s-au prins, nu, de ei nu-s mândru. De ei mi-i scârbă.

[apropo, mobilu’ cel nou l-am câştigat – premiul I cu „Life is like music”, menţiuni pentru celălalte, la concursul cel vechi, de care vă povesteam, iar dânsul este acest Nokia 6151]

Review-frâncuţie, pentru telefon…

Butonând entuziast: “Bă, ce tare-i telefonu’ ăsta!” 10 minute mai târziu, butonând mai puţin entuziast: “Bă, ce prost îi telefonu’ ăsta!” (Nu, serios… îi bun. Dragul de el. Gratisul de el.)

***

În rest, mi-ar plăcea să-mi placă cogeacurile. Dar nu-mi plac. Îmi displac. Acadelele fiind ele. Bomboanele pe băţ, mai exact. Sunt singurele produse din clasa lor pe care nu le gust (deşi mi-i poftă) şi mi-i ciudă. Adică le gust şi nu-mi face plăcere ce tocmai am făcut. Aţi prins? Bine, pe lângă faptul că acadelele-s cele mai originale dulciuri, cu o grămadă de forme, dau bine, aduc un plus de sexulitate, ghiduşie şi sunt un accesoriu social… totuşi, nu pot să le mănânc doar din cauza acestui aspect. Mă atrag, cam la fel ca ciupercile – poftă să le culeg, bleah când tre’ să mănânc. Şi regret. Îmi pare rău, acadelelor! Şi ciupercilor!

***

Dă un alt sens lu’ Moş Crăcilă…

***

Şi, în aceeaşi notă, dacă domnul Crăciun e stripper, colegu-so…

[dedicată lu' Bogdan Manolea]

***

Şi scumpului Ariel!

[în semne de mulţumire pentru cele trei poze de mai sus, culese de Eliza cu sudoarea obiectivului, special pentru Jeg... mă voi uita către ea pentru nu mai puţin de 1 (UNA) secundă]

***

Da’ iată şi una domestică, sfaturi de mamă modernă şi onlinică…

***

Tre’ să-mi fac datoria civică ce o am faţă de Bobby Voicu, că mi-a salvat viaţa în repetate rânduri, precum şi să-i măresc lui datoria financiară la mine, pentru că încă n-a căcat o leţcaie ca să pută Jegu’ cum trebuie. Şi, dacă tot zic de ClujBlogFest, ca să nu cumva să uitaţi să mă votaţi şi că o să câştig, musai să acopăr toată aria blogosferei. Mă rog, volumul, dacă-i sferă.

Prietenul de care vă ziceam mai sus, care m-a găzduit la Bucureşti şi m-a cărat cu maşina din spitale – dar totuşi îmi este însutit mai dator pentru atenţia ce i-o acord şi respectul ce i-l las să mi-l poarte –, este tatăl (şi mama) Blogoreei (cu forum şi blog şi motor de căutare-ntre bloguri româneşti şi tăte câtişcele ce le are aferente), care-i un fel de comunitate de blogări care blogorează. Şi ei fac, subt tutela dânsului, de părinte, un fel tur prin ţară. Un fel de (vedeţi, italice expresive!), pentru că îi mai mult o stea, decât cerc, turul acesta (al sferei), deoarece se întorc după fiecare vizită la Bucureşti. Să mănânce sau ceva. Vin aici şi fac foamea până nu mai rezistă (bând ca porcii, cu blogări provinciali) şi pleacă înapoi. Adicătelea se-nghesuie câţi încap într-un autovehicul şi-o iau spre Cluj (şi alte oraşe ce ne sunt irelevante). Se-nghesuie (aaa!), fiindcă, în viziunea lui distorsionată, al Bobului, ei, copiii Bobului, tre’ să stea tot timpul dimpreună, eventual să se ţină şi de mâini, că, vedeţi voi, Cluju’-i mare şi lat, se pierde lumea-ntr-ânsul. Într-una aşa hal, încât cre’că, dacă ei îs cinci şi unu’ schimbă strada pe care merge, se bate de cineva pe care cunoaşte…

Astfel este total interzis ca vreun cineva să doarmă la mine, să zicem Jen. Că tre’ să umble Bobby cu steguleţu’, să nu se rătăcească vreun bobocel.

Vă anunţ, deci, pe această cale, că vor veni vineri (să ia lumină de la Jeg, desigur), vor şede vreo trei zile şi puteţi participa la-ntâlniri bine stabilite sau ah-hoc, în compania dumnealor. Cu această ocazie se va ţine şi o sindrofie, p-undeva, pân oraş pă la noi, c-o beiută şi-o bătută, fiecare pe barba proprie, desigur. Vă puteţi înscrie la comentariile de unde scrie “acilea“. Scriu aceste rânduri doar ca să-şi amintească măgarul să-mi aducă prosopu’ ce l-am uitat în casa lui (şi nu io ţ-am spart ligheanu’, beţive, io nu sparg numa’ tejghele de sticlă, cu picioru’ – discuţii private, nu mă băgaţi în seamă).

Să mi-l aducă din casă până la maşină, negreşit, deoarece, dragi şi drage, cu ocazia zilei de joi, săptămâna în curs, stimabilul vost’ supra-zeu se va deplasa feroviar la capitală, pentru a participa la preselecţia echipei dânsului la ediţia Olimpiadelor Comunicării de anul acesta, stadiu în care se va şi sfârşi competiţia, în ceea ce-l priveşte, deoarece se va face de mândra minune, va răsturna ceva, va veni salvarea nino-nino şi ne revedem la revenire. Detalii despre asta descoperiţi uimiţi pe linkul subliniat cu linie punctată, unde dumneamea se ocupă cu a redacta plin de deşertăciune, despotic şi abuziv, ce se mai petrece cu evoluţia eşecului în acţiunea ce v-am prezentat-o-ntr-acest paragraf. De la delegaţie mă voi întoarce cu numiţii mai sus, într-o chiuială şi-o voie bună. Menţionez căci programul meu la Bucale este după cum scrie aici:

Orele 07:00 – ajungere, preluare de la gară de către Octavian Arnaut.

Orele 10:00 – intrare în evaluare, la Centrul Cultural Metropolitan pentru Tineret, durată exactă necunoscută, da’ în jurul a câtorva ore.

Orele relative mai târziu, să zicem generic 14:00 – întâlnire ce nu vă priveşte, unde nu mă puteţi privi.

Orele 16:00 - întâlnire Sepukku, mers la carul cu bere şi băut. Bere. Şi mâncat. Tot bere.

Orele 17:00-18:30 Întâlnire cu stimabila Ecaterina, ce tot nu vă priveşte, doar vă fac în ciudă (Are sâni. Doi.)

Orele 18:30-19:00 Program limitat de liber şi de voie (bună). Se pot face înscrieri la numărul meu de telefon. Începe cu 0 (de la “zerornitorinc”) şi se termină cu 741028758.>

Orele 19:00-22:00 Întâlnire cu Radu “Noper” Pop, lord de Leo Burnett, la aici.

În această divină chemare (plecare şi revenire, cum poftiţi domniile dvs.), îi voi închina belferului Blogoreii o odă, dacă tot a luat locu’ ultimu’ cu coroniţă, la concursul cu cele închinate mie, ce s-a petrecut tot într-această locaţie web, în care vă aflaţi acuma, doar că nu în acest timp, ci-ntr-altul, unde nu vă aflaţi, deoarece a trecut.

Aşa, deci…

(ăsta-i şi titlul, dacă tot suntem la subiectu’ ăsta)

Bobule, Voicule,
Mânca-te-ar fetele,
Ia-mă de-o toartă,
Din poartă-n poartă.
Ia-mă de-o mână,
Ca pe-o nebună,
Du să mă să vadă
Lumea întreagă.
Du-mă s-o văd
Şi eu pe ea,
Du-mă s-o văd
Şi să nu crăd.
Du-mă cu noapte,
Du-mă cu zi,
Du-mă să am
De unde veni.
Du-mă de bună,
Du-mă o lună
Du-mă un an
Dumă Iulian.
Adă-mă, Bobule
Adă înapoi,
Ne-ntors degeaba.
Ne-ntors la coi.

***

Revenind la cele normale…

A început votarea la ClujBlogFest, unde veţi şi vota, că ce altceva să faceţi, doar de aia-i zice aşa, pentru ca eu să câştig şi să nu suferiţi consecinţele furiei mele; am fost nominalizat la cel mai bun blog, cel mai bun design, cel mai bun de divertisment, cel mai bun personal şi, negreşit, la categoria ce-am înfiinţat-o şi finanţat-o, cel mai prost blog; menţionez că la aceasta din urmă, dacă câştig (sper), premiul ce mi l-aş fi dat mie va merge la cel clasificat imediat după; votarea-i mult mai uşoară (văz eu) decât la celălalt fest, Dacian va câştiga, desigur, la cel mai bun foto/video şi ne milostivim şi pentru Tudor la cel mai bun tehnologic, cu Fuelul său?