… sau despre evoluţia creştinismului: În numele Tatălui ş-al Vinului ş-al Sfântului Zduf. Algocalmin.

Mergând azi la masă cu doi amici, pe banii lor, deci rectific, doi amici dragi (unu, doi – acilea vor veni cât de curând şi link-urile, depinzând cât de dragi aleg să-mi fie fie în continuare… ok, ok, Crivăţu’ şi Birişu’), am avut nişte mici revelaţii. Şi pentru că nu m-a trăsnit instant din ceruri, cu şniţelu’-n gâtlej, o să vi le împărtăşesc aici şi vouă, că aşa-s eu, mă, generos, că pentru voi fac tot, mă, copchii, mai ales dacă plăteşte altineva…

Mi se pare că-ntr-un Jeg mai vechi, de anii trecuţi, chiar remarcasem eu incipient cum în România bisericile încă se construiesc în prostie, fără să realizeze încă lumea că dacă nu-s la fel de faine ca reprezentanţele Chenvelo, jaba le dai clienţilor mântuire gratis. Mai de curând, această teorie a fost parţial confirmată, când am descoperit, mulţumită Ioaniipagul, dischurch-urile din Olanda (foto mare).

Dar eu, precum mă ştiţi un Trimis, dar nu al Domnului, că al meu însumi, aşa, după lapte, că io n-am încredere-ntr-o virgină, să fac cu ea un copil fără s-o dezvirginez (lasă-lasă!), ca apoi să am încredere-n el să-l şi trimit pe pământ, să-mi facă mie făcutele, iar el să le facă pă la ăia tăţi de mâncare pe barba mea, vin din apă, să-i vindece şi apoi să se lase răstignit cruce ca un mutalău fără să schimbe nimic, iar apoi tot la mine să vină să-l înviu, să nu se facă de mândra minune la prieteni… ei bine, eu nu sunt de acord.

De aceea, consider că Biserica e un principiu bun, doar că nu-i bine marketat, că ăsta-i cuvântu’ la ordinea zilei. E drept, Religia n-o are pe Ana Bărbuneanu la departamentu’ PR, nici spiritul de business a lu’ Fusu, The Chosen One, Neo, Gen. Da’ are cârca de vizitatori unici pe zi biserica. Îi un fel de PSD al credinţei… Deci ce putem face? iPod-uri nu putem da la spovedanie, că-s lucru dracului. User content sau concurs de videoclipuri la colinde nu putem genera, că n-avem logistica. La orgă toată lumea ştie cânta, deci aiurea. Ş-atunci? Cum aducem un plus de prospeţime?

Păi, să vedem. Eu, personal, da’-s de abia student la PR, nu mă luaţi în seamă, cred că: n-ar strica un sortiment mai vast de vinuri la împărtăşanie; măcar între alb şi roşu să ai de ales, dacă nu chiar mărci consacrate. La fel, n-ar fi capăt de lume dacă nu s-ar face comanda tot timpul la altar, că ar mai veni şi pe la băncuţe cineva să te servească. Că nu fuge nimeni fără să plătească, de aia rup groparii bilete la intrare. Şi dacă-s probleme, se ocupă, că tot pe fişa postului lor se-ncadrează. Nişte perniţe şi păturici şi la cap, nu doar la genunchi… Da’, acuma serios, ceva icre sau caviar pe prescură ar refuza nime’ cineva sau măcar nişte toast-prescură? Şi la nuntă, numa’ pişcoturi cu miere, atâta? Un Nutella, un ceva, nimica?

La fel, dacă Liturghia s-ar ţine măcar pe nişte slide-uri, ca să nu mă hazardez la .swf interactiv, s-ar crepa ceru’? Sau măcar, dacă nu la faţa locului, cât să le urce cineva dup-aia şi pe Trilulilu sau pe torrente… Să mai cheme câte-un DJ îi atâta pagubă?

De asemenea, de Înviere, când se face tura bisericii de 3 ori, oare n-ar atrage copiii un trenuleţ al groazei şi să meargă treaba mai repede? Şi un guest-starring la sfârşit chiar ar strica? Să iei lumină de la nişte havaneze ar deranja pe cineva? De-o clopotniţă polifonică nu-s donaţii?

***

Şi tot azi, când vorbeam pe messenger cu o fată, care-i colega de apartament a celei cu care doream de fapt să întreţin o discuţie, mi-am găsit pe burtă, scormonindu-mă-n buric (cum altfel?), patru aluniţe de care habar n-aveam până acum. Şi mi-am dat seama că încep să mă aseamăn tot mai mult cu tatăl, Carcea. Şi-mpreună, cu nişte clătite umane. Dacă luăm în considerare părul ce ne caracterizează, atunci nişte clătite umane scăpate pe jos… Într-o frizerie.

***

Iar ieri, ca să nu ziceţi că trăiesc numai în prezent, a venit sys-adminul scării blocului, de se ocupă cu a ne lua nouă banii pentru fomeia de serviciu ş. a., să ne dea noul cod pentru accesarea ghenei de gunoi, care-i cu blocaj digital, din ăla cu panou, ca-n Mission Impossible. Desigur, nu m-am dumirit eu nici atunci care-i marea isterie a furtului gozului de uz-caznic, da’ mă rog… Am crezut şi n-am cercetat, că nici mie nu mi-ar conveni să-mi şterpelească cineva Jegu’, de unde şi parolele, aşa că ei de ce să nu aibă?

Doar că acum, cum ziceam, ne-a adus un NOU cod. Deci, prin deducţie logică, cineva penetrase reduta de securitate infailibilă a cămăruţei unde pute, fiind necesară astfel o altă combinaţie. Sau se schimbă odată cu alternările administraţiei blocatare, ca la preşedinţie? Mă rog, ceea ce aduce nou această tranziţie e că cifrul ăstalalt este mai complicat. Are cu 3 (trei!) caractere în plus. Şi mi l-a adus direct omul de frunte, adică fix ăla ce ştampilează anunţurile cu infiltraţiile de apă, deci n-a avut încredere nici în mesager (dăramite messenger, unde nici nu-l am). Ba mai mult, a fost adăugit un „A” cu pixu’ fix înainte înmânării lui utilizatorului, recte eu. Deci nici în el însuşi n-a avut încredre iniţial. Desigur, nu mi-a zis direct să-l memorez şi înghit, da’ am priceput eu. Deşi nu rezist la tortură, cum ar fi aia de-a merge să duc gunoiu’-n cămăruţa respectivă, neaerisită, aşa că s-ar putea să-l „tuşesc”, dimpreună cu ce-am mâncat.

Şi-n acest sens, pentru a preveni alte atentate la securitatea deşeurilor, propun să se facă o închidere centralizată cu taimăr, iar, dacă n-ai aruncat rapid gunoiu’, acolo să-ţi putrezească oscioarele.

***

Dacian şi-a tras o freză, “frăţicăăă”. Dimineaţa zici că era Cezar al Romei. Mai pe după-masă, când mi-am făcut curaj de m-am uitat a doua oară, era ca unchiu-so lu’ Napoleon Dynamite. Şi seara, la altă lumină, zici că era fix Napoleon Dynamite. Abia aştept să vină la noapte acasă, să mă mai distrez.

***

Aţi remarcat că la loteria asta de-o câştigă toată lumea oline, încep oamenii ce te premiază să fie realişti? Adică nu mai bagă sumele magice, deja ai de luat „doar”400.000 de dolari etc. Uneori mai şi iei doar împrumut, nu aşa, de tăt. Desigur, toate astea fără să ştii. Că de-ar afla părinţii (deodată cu mine) de la cine primesc eu inconştient informaţii c-am datorie:

***

Şi, tot în faţa aceluiaşi local, da’ peste vreo două zile, iată şi culmea piramidei inversate a bunăstării răstunate, rotite CCW spre dreapta: să faci cadou de nuntă/porţi mireasa în o maşină cumpărată prin AutoPress [care nu ştiţi poanta şi vreţi să vă dumiriţi, vedeţi la Andrei detalii, cum scrie el frumos iaca acilea şi de asemenea, dincoace]