Da’-n rest, toate neghiobiile sunt întreprinse foarte calculat şi nu le las pe niciuna la voia neprevăzutului, ferească sfântu’ să-mi iasă ceva bine.

Am reuşit în sfârşit să intru într-un ritm relaţional coerent, şlefuit de-a lungul anilor de eşec perpetuu: îmi găsesc fătuci, le cuceresc (un procedeu devenit deja o formalitate), după care mă părăsesc pentru fostul.

Am devenit într-atât de iscusit, încât reuşesc să îndeplinesc din oficiu funcţia de petic emoţional pentru toate ameţitele, motiv pentru care aşa mi le şi găsesc, defecte, că altfel fut workflow-ul.

Cam în clipita în care ar trebui să mă resemnez să renunţ, eu purced temerar în a le cuceri a doua oară, de data asta cu mici eforturi şi cheltuieli, trecând astfel în etapa secundă a interacţiunii noastre, cunoscută şi drept relaţia în sine.

Ca ulterior să mă înşele, desigur, toate sub vigilenţa zâmbetului meu tâmp.

În viziunea scurtării acestui proces, în care domnişoarele mă aleg pe mine din mai multe chei, pe viitor mă voi distribui la pachet cu alţi indivizi recomandaţi cu care să mă înşele pe parcurs, ca să nu aibă dificultăţi în a-şi găsi alternative la mine şi eventual să-mi fie chiar prieteni apropiaţi. Fiindcă-mi vine tot mai complicat să trebuiască să mă împrietenesc cu ei ulterior aventurii pe care o au.

Doamnele Jeg din viaţa mea parcurg astfel un traseu bine definit de mine prin cicatrici sufleteşti, epuizând în primele şase luni majoritatea ororilor abjecte la care mă pot dânsele supune, umilinţe pe care eu le apreciez prosteşte, luate aproape ca pe nişte favoruri care mi-ar fi făcute.

Statistic vorbind, majoritatea acestor contracte dintre mine şi bambine expiră în mai puţin de un an, odată ce sunt prea obosit a-mi mai târî orgoliul şi mă rostogolesc ca să mor în mine, pe-o parte. Ş-atunci trebuie să mă grăbesc în a înghiţi toate măcăriile, ca să nu rămână vreuna şi să se sleiască-n farfurie.

Ultima a fost binecunoscuta Pălăristă, înaintea dânsei au mai contat câte-o Timeă, câte-o Sie, câte-o Jutkă, câte-o Păstaie, câte-o Paulă şi proverbiala Lia (care mai-mai se şi-nsoară cu domnul de bine pentru care m-a lăsat).

Privind aşa în urmă, sunt convins că aş putea administra mai multe nereuşite deodată. Aş putea avea câte una în fiecare oraş… cu care nu-mi iese.

Recent am descoperit în noroi lucind încă o Adă, ceea ce mă avantajează, că fac o tranziţie uşoară de la precedenta. Trestiuţa vulnerabilă este greşeala perfectă, uşor compromisă, legând o prea strânsă amiciţie îndelungată cu Sorel, or io nu am ambiţia de a mă duce week-end de week-end la ţară-n Haţeg, să plivim la grădină până-ntunecă şi să smulg buruieni din faţa blocului de nefamilişti, de pântre seringile colegilor de clasă ale ăstora doi.

Dar, cum menţionam, convingerea mea este că o să iau un balot tura asta, să văd cum se cerne. Mai există o nestemată în Capitală, cu aia plănuiesc să văd Praga, singurul loc în care n-am apucat să o conving pe niciuna dintre celălalte să mă urmeze.

Cred că strategia mea va fi să-mi canalizez resursele pe segmente bine delimitate: o borfetă să primească numa’ Jäger, o alta, trează, să primească numa’ sex, o a treia să mă însoţească de colo-colo, încă una să-mi fie muză într-ale scrisului şi să accepte s-o disec articol de articol.

Două lucruri, ambele grave pentru fizic şi spirit, se pot întâmpla: fie am o iubită cumulativă, luând câte puţintel din fiecare şi să întemeiez în timp micul meu harem, da’ cu o diviziune a muncii clar stabilită, fie între ele-mi găsesc una, aia ideală, care ba îmi face de mâncare fără s-o fut, ba mă fute fără s-o-mbăt, ba mă-mbată fără să trebuiască să-i plătesc. Şi nu mârâie dimineaţa, pentru că IO trebuie să mă duc la serviciu şi strânge după ea şi pune cănile-n chiuvetă.

Un prim vestitor a ceea ce se construieşte-ntr-o solidă dereglare comportamentală: azi mi-am găsit un floc cărunt.

***

[Dăm lucrare din toată materia, la Registrul Diverse!]

***