FIREA-MI COTROPITOARE CONDUCE TEMPORAR ȘI AICI!
Stimați cititori, vă rog insistent să mă lăsați în pula mea în pace cu legea puricatului sms-urilor, respectiv verificării pornoșagurilor la care mă uit pe net și mai ales să mă lăsați în pula mea în pace cu biocipurile cu cod de bare 666, deoarece chiar nu mă interesează, da’ absolut deloc. Nu am biznisuri de furat și nici pre’ multe alte cele intimități de ascuns, iar tot ce ar fi, e bine tupilat pe Jeg, în văzul public. Altfel, voi aveți grijă că ce mass-mess-uri trimiteți, că ochiul ascultă. Și, nu în ultimul rând, doresc să reiterez expresia vulgară cu pula mea și referitor la petiții…
Între alte anunțuri administrative, Dacian a ajuns la un total nou nivel de somn-vorbire: deja nu tace până nu-i răspund; urlă la mine până ne-nțelegem omenește o treabă, eu treaz, iar el dormind, firește. Și ține colocvii la nimeni din vis o noapte-ntreagă.
***
Poftim ce coduri de control de zici că-s pentru autiști au obsedații ăștia de securitate de la MySpace. Asta era când să trimit și io un mesaj, atât…
***
De când a descoperit tatăl meu Internetul și s-a măiestrit în tainele mânuirii unui mouse cu o singură mână, se tot preumblă cu încântare pe blogurile de mâncăi (ele se numesc pe sine “gourme”, deși posesorii lor sunt niște bile al de Andrei Crivăț, Cetin Ametcea și Cristi Roman). Și cum se uită așa la ele (exceptând intervențiile barbare în bucătărie ale lui Arhi, tot așteptând de la el cu speranță să și scoată ceva care se poate numi mâncare), crește pipota-n el că mai e și altcineva pasionat. Și tot vede aceste fețe tinere și durdulii croșetând hrană.
Recent și-a procurat un aparat foto, pentru că are obsesia să tot facă poze la tot ce pregătește, după care să copieze pozele pe catraliarde de CD-uri, pe care oricum tre’ să vie la noi să i le arătăm, nu înainte de-a i le mai copia în încă un exemplar.
Mai nou, însă, îi și cheamă (tot la noi), să se uite în ședință la ele și să le explice “ciolomanda” sau cum îs tăiate ouăle fierte de prepeliță, “da’ au așa și niște urechiușe”. Și se zgâiesc ei la poze, le tăt rotesc, beau pălincă, își explică între ei cum tre’ să facă poze pe geam, că lumina de bec le îngălbenește mâncarea în chip, or mâncarea lor nu are acel pigment, ci o culoare foarte bine definită, mai dau înapoi să mai vadă o dată, exclamă cum îi compoziția “ca de sarmale, da’ orezu’ fiert separat”. Iar când chiar nu le vine să creadă vreo rețetă, o filmează, că io n-am altă treabă numa’ să arz CD-uri.
La fiecare mă întreabă dacă am mâncat când mi-o trimis și că așa-i ce bun o fost, ca eu să confirm, cum am mințit, de altfel, și la momentul trimiterii. Apropo, pentru purcel la proțap să se noteze că trebuie un metru cub de jar. Plus că, sinceramente, e un moft, susțin specialiștii. În percepția lor distorsionată despre viață, mâncarea este – citez – sexy.
***
Vorbeam ieri cu o jumătate de mandarină cu cârlionți, dezbătând problematica diferențelor dintre a face duș și a face baie. Pentru mine, un candid, era până în prezent îndeajuns de clar: când stai în picioare, utilizând obiectul duș, se cheamă duș. Când stai șezut, cu apă și clăbuci în jurul tău până la buza vănii (nu, nu cadă, că nu suntem la abator), se cheamă că faci baie. Ei bine, amețita susține că nu. Cică, zicea ea, printre hăhăilelile mele compătimitoare, că duș se cheamă când te speli doar pe corp, iar baie când te speli și pe cap. Piftom?! Vă dați seama, sper, ce inepție. Dacă ar fi așa, atunci care-i diferența ramificată între a face baie (în vană) pe corp sau și pe cap sau a face duș (în picioare, cu dușul) doar pe corp sau și pe cap? Mă-nțelegeți?
Io-nțeleg că voi, fetele, vă spălați pe segmente, în funcție de ce aveți nevoie. Nu vă folosiți capul prea frecvent, deci de ce să fie curat? Cam în aceeași gândire cu noi, băieții, spălându-ne pe penis după fiecare utilizare renală. Fiindcă trebuie să dispunem în permanență de acesta, da’-de, da’-de. Dar aceste probleme de igienă nu influențează clasificarea spălatului între duș și baie ca fiind altceva decât ce am explicat eu.
După ce terminăm de lămurit această complexă problematică, începe să-mi propovăduiască mp3-urile lu’ Manu Chao. Parcă deja-mi pierd mințile cu ăsta. Numa’ Parov Stelar ce-l întrece în istericalele prietenelor. Toate eșarfele și căciulițele fes din oraș purtate pe spate, menite să țină buchet cârnații ăia de coafură făcuți din păr lipit într-un stil specific ce nu are nici în clin nici în mânecă cu orice aspect al culturii noastre pe rază de câteva mii de kilometri, adună sub ele căpșoare ce duduie a muzica lu’ ăsta. Emanuel, zic, că Parov îi încă delicatesă, nu or apucat să și-l downloadeze toate.
Mă, și când nu s-apucă odată jumătatea de mandarină să zvârle cu linkuri după mine, că să-mi arate ea ce și cum îi cu arta sunetului… până ce recunosc zdrăngăneala aia deranjantă cu “mama was queen of the pongo, papa was queer of the mango”, de fâșâia zilnic la Radio Unison Zalău, că n-aveau licențe pe altceva (asta pe vremea când încă nu rulau program religios non-stop, că a fost “achiziționat” de pocăiți) și la tăte Balurile Bobocilor, proba de dans. Și eu m-apuc să mă hăhăi de ea, că melodia aia ce mi-o dăduse suna fix ca melodia cea cretină, deși era totuși alta. Ca să aflu că tăt Manu Chao o făcuse și pe aia, dar e o promovare mai nefericită a muncii sale, că el de fapt e altfel. Păi, cum altfel, să-l văd altfel! Păi, live. Ah, live, să-l văz life – ni! – dă să-l văz. Și mă uit la o adunătură de oameni, dintre care unu’ mai pirpirel așa, el, alb, în tricou alb, totul angelic… cu un puternic accent jamaican. Haoleo! Unde-o stat, mă, ăsta, sub umbrela palmierului, toată viața, pe insulă? Caut “pe Internet”, ca să aflu că artistul născut în Franța, da’ de origine spaniolă, că câr, că mâr. Mă, și mi se ofuscă fata, că nu-l înțeleg pe Manu, că ei nu-i plac oamenii ce nu-l pricep pe Manu, că Manu, mă!
***
Nu, nu despre cea de mai sus e vorba, în cea de mai jos.
Şi ca să vezi. Totul aici este o cruntă dezamăgire.
Să ne explice şi nouă un doct ce e atunci cind te speli pe dinţi: faci baie, faci duş sau iei muie cu periuţa ?
Preacuvioşilor, nu-i necesar a mă înfiera dumneavoastră în continuare, cănci în cele ce urmează mă voi autoflagela eu de bunăvoie şi îmi voi pune cenuşă în capul de duş pe care îl am şi care mai mult ca sigur că probabil sunt.
Astfel, mărturisesc, ca un scârbavnic ce mă aflu, că am auzit şi io de reputaţia Universităţii “Jeg”, reputaţie care-a trecut Carpaţii până hăt în muncipiu’ meu. Ca un dobitoc ce se crede mai superior faţă de alţii, mi-am spus că spre a-mi fi recunoscut preaplinul intelectual şi umorul debordant în comunitatea de unde proviu, e musai să devin studinte IDD al acestei prestigioase instituţii.
M-am prezentat dară la examenul de intrare (examen online, desigur), mi-a picat subiectul “Baie sau duş”, l-am tratat şi am predat lucrarea. Rectorul Universităţii şi totodată preşedintele comisiei de examinare, prof. univ. dr. Darius Groza fiind lipsă, am încăput pe mâna unuia dintre mulţii asistenţi ai domniei sale, domnul Toader. Nemulţumit, fireşte, de inepţiile debitate de mine, domnul Toader mi-a spus franc că m-ar cam pica. Eu, care aflat la primul examen de acest gen din viaţă, aşteptasem cu emoţie rezultatele până noaptea târziu în faţa monitorului, visând la o izbândă triumfală, am fost crunt dezamăgit de veste şi, ca un vierme mocofan ce sunt, mi-am oţărât mânia asupra dumnealui, că de ce nu pricepe el oare ce geniu sunt eu de fapt.
Întorcându-se la scurt timp şi domnul profesor şi cetindu-mi lucrarea, a înclinat să îmi dea nota 5, notă de trecere, ştiut fiind că profesorii sunt de obicei mai indulgenţi decât asistenţii, care practică asiduu exigenţa, în speranţa deşartă că vor ajunge şi ei curând profesori. Însă aflând de aroganţele mele, verdictul implacabil al maestrului a fost “Picat!”, iar de atunci eu plâng într-una şi sughiţ pe la uşile “Jegului”, gândindu-mă cum să dreg busuiocul.
De aceea, m-am hotărât în disperarea mea să depun prezenta contestaţie (deşi ştiu că de obicei, la contestaţii, primeşti o notă mai mică decât iniţiala). Cum argumente gândite nu pot aduce în sprijinul ei, nu îmi rămâne decât să recurg la forme mai primitive ale fiinţei pentru a atrage simpatia asupra mea, şi anume voi apela la mila dumneavoastră, târfă a sentimentelor omeneşti.
Concluzionând, recunosc public că, luat la şuturi ca un câine bolnav pe toate blogurile pe care am intrat, nu am vrut decât puţină atenţie să atrag asupra-mi, dublată eventual de o vorbă bună, care să-mi mai aline orgoliul terfelit prin alte părţi. Dar am dat iarăşi greş. Nu doresc nimănui să treacă prin ce trec eu acum … Iertaţi-mă, vă rog… 🙁
The Nameless One
Nu, acum serios, fiindcă am o reputaţie anonimă de apărat, “tre’ să spun” ca inegalabila Dana Marijuana următoarele:
1. “Tot eu” nu sunt de fapt tot eu, prin urmare nu tot eu i-am răspuns ofuscat lui Toader la replica pe care mi-a dat-o, ci altcineva. Eu dormeam bubă la ora cu pricina, iar dacă sunt somnambul (ba încă unul arogant, din câte văd), verificaţi domniile voastre şi spuneţi-mi şi mie, să mă tratez cât mai e timp.
2. The Nameless One nu e o poreclă aleasă într-un acces de snobism, ci un (mi-e şi ruşine să spun) … personagiu de joc pe calculator. Da’ pula mea, să ştiţi că e un personagiu jmecher, din moment ce are şi pagină pe Wikipedia.
În rest, vă asigur că sunt un românaş neaoş: mă nânc, măcac şi simţesc doar în limba noastră, care-i o comoară, nevermore în engleză sau în altceva.
Aş fi vrut să găsesc eroi din alte domenii cu care să mă identific, dar n-am de unde alege, pentru că-cărţi nu am citit la viaţa mea, iar protagoniştii masculini din genul de filme la care mă uit au pula prea mare şi fut femei prea bune pentru a fi compatibili cu structura mea … intimă.
Fiincă am văzut însă că şi fratele domnului Groza are spirit ludic şi fiincă, om de cuvânt, tre’ să-mi trag singur palme, în conformitate cu ce am promis în comentariul meu anterior, vă rog să nu mă desfiinţaţi în totalitate pentru acest viciu al meu, ci să mă consideraţi un fel de “Moafle de Neanderthal”, creatură inferioară şi antică, dar bună şi ea la ceva pe scara evoluţiei.
3. Fascinat de prostia omenească în general, de interpretarea originală pe care mandarina o dă cuvintelor “duş” şi “baie” în special, nu am putut să nu mă întreb DE CE ar putea cineva să gândească astfel. De aici şi până la a mă pune în pielea ei, devenind un mandarin şi căutând argumente din care să reiasă legătura “baie-cap”, “duş-corp” nu a mai fost decât un pas. Ce a ieşit s-a văzut. Evident că pentru a argumenta o idee tâmpă, trebuie să recurgi la o logică strâmbă, că altfel nu-ţi iese. La fel de evident e că Toader are dreptate când mă contrazice.
Însă dacă vreunul dintre voi chiar a crezut că eu am vorbit serios şi că am încercat cu adevărat să vă convertesc la idei de mandarină, atunci acel cineva e curat idiot şi n-am cuvinte. Cred însă că nu a fost cazul …
Nu în ultimul rând, dacă sunteţi atât de mirobolanţi pe cât vă pretindeţi, faceţi şi voi un exerciţiu de imaginaţie şi de logică absurdă şi încercaţi să găsiţi argumente pro-mandarina; invers e mult mai facil.
4. Prin comentariul meu de aseară, nu am încercat să epatez ori să vă insult; sunt prea puturos pentru a încerca să evadez din pluton şi să aspir la statutul de comentator regulat al Jeg şi prea nesimţit ca să înjur oamenii fără motiv.
Oricum, din tonul lui Toader şi Darius reiese că au priceput glumiţele mele în spiritul lor adevărat, dacă o exista unul. A mai rămas însă de lămurit duş-manul Krakilla, Cerber la poarta Jegului, cu care grozav m-aş mai încleşta într-un 69 virtual, da’ sunt poltron şi mă abţin. Îl voi ruga în schimb să repete după mine şi să aibă grijă să vorbească diacritic, altminteri va crede că iară îl jicnesc doar ca să-mi acorde atenţie: duş – duşi, duş – duşi, duş – duşi, duş – duşi …
Mai băgasem un comentariu înainte de ăsta, dar văd că aşteaptă “moderaţie” …
auzi ba. daca te mai prind ca scrii toader cu T mare iti crap comentariile de fiecare data cand mai treci pe aici. si schimba dracului porecla aia in ceva serios.
Deci, fără deci, Toader se scrie cu T majuscul. Comentariul iniţial fu oprit că ai scris Darius Groza în el şi nu pot permite să mi se fure identitatea cu hoţie nesimţită. Da’ n-a fost cazul.
Oricum, Toader ESTE într-adevăr un fel de seminarist, un soi (hal) de Hudrea online, când Hudrea online este şi el, da’ nu ca-cum-virgulă îi el offline (cum este Toader online, de pildă).
Nenumitul este trecut cu notă de trecere bună. Îl apreciem. Poate să-şi şi ia un nume, eventual unul care să nu fie pe Wikipedia şi-n acelaşi timp să fie al altcuiva. O să verific eu după IP, el numa’ să se autodenunţe că el a fost şi nu mai este, iar acum cine este, ca să ştiu pe cine verific la IP. (Băstel, nu sări, că mă uit, deci, chiar…)
E mai mult decit suficient. E destul de putin dar ma repet: e mai mult decit suficient. Am zis.
Numitul Unu:
Poate ar fi fost mai inspirat nick-ul de Jonh Doe, ca asa le mai spune unor celebritati prin America. Cand spui 69 virtual, spui ca vrei sa mi-o uzi sau ca imi dai muie (vezi tu, ai dat cu bata in balta la sfarsit, de azi inainte, te intitulez “curva mea” ca si asa nick-ul ala de pokemon ma enerveaza)? Din moment ce te-am ridicat la statutul asta si anume, acela de curva mea, tu repeti dupa mine, nu eu dupa tine. Imi dai bani, imi faci mancare, si daca sunt multumit, iti dau sa-mi sugi un ou, te plesnesc peste bot si te dau posta la unguri. Daca nu sunt multumit, nu vrei sa stii ce patesti.
Fii in sloboz mai fericita (da, stiu ca vrei sa fii baiat, esti curva mea si esti ce vreau eu) si scrie mai putin, ca a trebuit sa caut o jumatate de ora o jignire la adresa mea, de care sa ma leg. In rest, numai de bine.
nu te lua dupâ darius. el ii tampit asa el.
stiu ca e foarte posibil sa nu va intereseze dar….m-am cacat pe DN1.
Ce-am făcut?! Am creat nişte monştri.
dn1 e un drum prostea.
…cine stie ce crede darius ca ii dn1…
nu este orice drum. este mai mult decat un drum. krakilla….
ai spus ca nu mai pleci. daca stiam, te asteptam. daca te prind pe DN1 te zmolesc, sa mor. sparg masina, faruri, parbriz. sa nu te prind pe DN1…
cand te intorci?
pai n-am plecat ma. am bagat un cruisin doar cat sa ma cac pe el si m-am intors sa beau.
Namelessu’ e un fel de Bibli, dar mai pământean-aşa. Nu-i rău, ne place, aprob pozitiv şi eu. Da’ dacă ne îndrăgeşti, maestre, mai scurt, da? Te rugăm. Mulţumim pe această cale.
Şi da, cată-ţi alt pseudo nim, cu ăsta nu ne putem adresa şi nici modifica-îl întru’ spurcare. Să fie ceva românesc, neaoş, jegos.
Am o mică curiozitate şi voiesc a testa ceva pe amicul TOADER. Să vedem ce iese.
Bă Nameless, da’ Ignaţius de ce porţelanu’ meu nu-ţi place ?
Şi Grozeo, lasă naibii jumuleala de IP-uri că tot pe lângă nimereşti. Dar într-adevăr, recunosc că eu am fost.
Vai, am citit până mi-au curs ochii şi, cum nu am picături de ochi, mi-am pus nişte şampon expirat şi fără lacrimi, dar acum văd albul negru şi negrul îl văd irizat cur cu beic. Stai aşa, de unde a apărut negrul ăsta lângă mine? Darius şi Groza, unde-i filmul? Luni îi musai un filmuleţ la birou. Am şi un subiect, Ziua Unirii sau campanie electorală. De nu am auzit astăzi la Parampa param pa, paparam, paparam, pa paramapapapapa, parampampampamrampampampamrampapapap… de m-am săturat.
Papapap-ul cred ca ti-a dat mai mult de furca. 🙂
S-o drogat Bibli cu şampon, îs singuru’ ce remarcă?…
eu am remarcat ca hudrea fiindca i*a venit sa faca experimente cu majuscule pe mine sa vada el daca sunt un om care raspunde provocarilor subumane si prost concepute. ei bine, nu ii raspund unei asemenea nimicnicii. da e posibil si la bibli sa se fi drogat cu sampon.
Mă. Io-am văzut despărţeli cu apostrofu ăsta ‘. Am văzut şi cu ăsta `. Am văzut şi cu punct. Da’ cu * în veci, până la Toader.
sunt ranit. iuda mirositoare ce esti. si tu folosesti majuscula. am sa ma retrag in sihastria blogului meu cu cei cativa initiati. am sa urmez lui bibli care este un precursor al meu.
Doar am trecut sa vaz ce mai e. E nevoie de articol nou, asta e.
Da, toader, vin imediat. Stai sa-mi beau si eu cafeaua.
toadere, ţi-aş cânta Frère Toadère, da’ nu mai ştiu versurile.
Hudrache, te-oi fi poticnit la ding-dang-dong, te pomenesti! 😆
Unde le gasesti? manu chao ..nici nu merita litera mare.
Muzici la kilogram … Se cam promoveaza incultura