Eu

EuJeg

Jeg a fost initial un site de bârfă ieftină, susţinută de mine şi alimentată de experienţele prietenilor mei, despre care se bârfea, cum am spus, organizat.

Între timp m-am mai (zic eu) maturizat, forţat ce-i drept, ajungând să fiu “un adevărat personaj din figura alăturată” (cum îi place Păstaiei să m-alinte). Am ajuns la facultate, unde au intervenit o pleiadă de factori aduşi să mă convingă că trebuie să păstrez aparenţele de băiat inteligent şi interesant. Nu că aş fi neapărat sau că am devenit pe parcurs, dar aici e vorba de aparenţe. Iar prietenii, la rândul lor, au învăţat să se ferească. Acum Jeg a devenit un site de bârfă scumpă. Valoroasă. Jeg este un proiect. Jeg va încerca să scoată de sub preş urâtul, nedreptul şi murdarul măturat cu atâta discreţie şi să-l condamne. Jeg nu e perfect, nu e deştept, nu e mai frumos, nu e mai bun ca tine. Jeg este un jurnal pentru oameni ca mine.

***

darius_eu_nou_nou_micDarius – redactare

20 iulie 1985. Se naşte Darius într-o zonă defavorizată a Zalăului. La 6 luni îşi sfătuieşte şi convinge părinţii să se mute în centrul metropolei, unde inteligenţa-i distructivă se evidenţiază treptat. Absolvă magna cum laudae grădiniţa şi căminul. Urmează cursurile intensive ale şcolii generale şi intră pe pile la liceu. În cadrul acestuia renunţă la cariera de altfel înfloritoare de fotomodel masculin şi se dedică jurnalismului, mătrăşind rapid o revistă şcolară şi un ziar local, ambele eşuate datorită corupţiei potrivnice. Furia şi dispreţul faţă de mizeria umană şi gozul cotidian acceptate tacit de toţi cei din jur îl fac să pună bazele proiectul Jeg (9 martie 2004).

Îşi batjocoreşte cu nesimţire, dar pe bună dreptate, prietenii şi apropiaţii, axându-şi subiectele pe existenţa lor dominată de ipocrizie.

Oferind impresia falsificată cu grijă de băiat deştept, este acceptat dintr-o regretabilă greşeală în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administrative, UBB, la sprecializările Comunicare Socială şi Relaţii Publice şi respectiv, Jurnalism.

După mai puţin de şase luni abandonează temporar (pentru aproape un an) proiectul Jeg, redeschizându-l cu entuziasm în 8 noiembrie 2005. Pe 16 noiembrie 2005 completează rubrica “eu” cu acest articol.

Voi îl citiţi. Totuşi descrierea s-a terminat. Treceţi la următorii membri ai echipei. Serios. Nu mai scrie aici nimic de Darius. Nu are rost să citiţi. Puteţi să săriţi la Pamfil. Nu mai este nimic interesant de citit despre Darius. Nu mai citiţi. Am încheiat. Pe bune. Sincer. Of!

***

PamfilPamfil – expert pe probleme

Pamfil Alphonse (născut Groza-Bîja Hristea-Pamfil, 1984) este un filozof, eseist, poet, critic de orice, intelectual, jurnalist – amator. Nu are pasiunea să devină profesionist în nici una dintre interesele sale. Capacitatea de ursuleţ de pluş e doar una generică, Pamfil fiind în urmă cu mult timp re-umplut cu vată simplă de uz caznic. La urma urmei, Pamfil este tot atât de „persoană”, dacă nu mai mult, ca oricine altcineva. Cum e el plin de vată, mulţi sunt plini de căcat.

Puţin cunoscut de publicul larg, a ales ca până acum să studieze pentru sine şi încă n-a terminat.

„Dacă nu am ajuns să cunosc tot, cum pot să ştiu dacă mai contribui cu ceva?”, împărtăşea odată Pamfil apropiaţilor.

Pamfil se amuză la titulatura de formator de opinie asumată sau acordată de oricine sau oricui, considerând că o părere poate să aibă fiecare, avizată sau nu, fiind deopotrivă valabilă. „Dacă formezi opinii, nu înseamnă că sunt corecte. Prefer să am dreptate sau să greşesc pentru mine.”

Până acum, Pamfil a avut întotdeauna dreptate, chiar şi când se-nşela. Pe de-o parte pentru că nu a insistat să convingă pe nimeni, iar pe de altă parte pentru că nimeni nu a găsit vreo pârghie raţională pentru care să conteste un ursuleţ de pluş.

Pamfil este un excelent dansator. Pamfil nu are siluetă. Cel mai mare regret al lui Pamfil e că nu ajunge cu mâna să se scarpine-n creştet când are o părere. Pamfil îşi poate băga un picior în gură, stând în echilibru pe celălalt. Pamfil nu crede în Dumnezeu, el doar crede. Deci Pamfil nu e naiv. Pamfil te aşteaptă mereu cu braţele deschise, fiind prea scurte să şi le ţină încrucişate.

***

[ÎN AFARĂ DE DARIUS ŞI PAMFIL, CEILALŢI MEMBRI AI ECHIPEI JEG NU AU REPONSABILITATE EDITORIALĂ. ŞTIU, ASTA ÎNSEAMNĂ IMPLICIT CĂ-S IRESPONSABILI, DAR DACĂ E ROST DE OMORÂT, BĂTUT CU LANŢUL SAU TÂRÂT PRIN TRIBUNALE, PĂRŢILE VĂTĂMATE SE VOR ÎNCOLONA LA COADĂ ÎN FAŢA CELOR DE MAI SUS, CEI DE MAI JOS FIIND LA FEL DE NEFERICIŢI DE CĂTRE SOARTĂ SĂ FIE TRECUŢI AICI, CA ORICINE ALTCINEVA DE CARE JEG ŞI-O FI BĂTUT JOC DE-A LUNGUL LUNGII SALE ISTORII ZBUCIUMATE]

***

TudorEU_nouMICTudorEU_nouMICTudor – programare

30 iulie 1981. Cu doar zece zile după Darius… şi 4 ani înainte, se naşte Tudor. Îi este tăiat cordonul ombilical cu mufă USB şi, pleznit la fund, începe să chirăie într-un perfect dialect boolean. Gura nu-i tace până când mânuţele-i delicate îi ating prima tastatură, undeva în laboratoarele şcolii generale. Se îndreaptă spre programare, devenind un reputat şoarece de calculator… între puţinii lui prieteni. Creşte în popularitate când se angajează la un Internet Café, studiind sub tutela gurului mIRComan, Herc. Legenda spune că a avut şi acces pe #zalau. La cumpăna dintre milenii (câtă magie!) îl întâlneşte pe Darius, cei doi devenind rapid rataţi înfrăţiţi.

Prin Darius, Tudor îşi cunoaşte viitoarea-dar-încă-nu soţie, Adela. După 2 ani (cu un an înaintea lui Darius), Tudor pleacă spre Cluj la o obscură facultate de ceva tehnică medicală, nedemnă de menţionat, pe care o lasă baltă o dată cu venirea lui Darius. Tudor începe să lucreze asiduu la Jeg şi, fugitiv, la vreo trei firme, care dau, pe rând şi misterios, faliment.

Trece printr-o perioadă dificilă cu Adela, dar, evident prin intervenţiile hotărâte ale lui Darius, cuplul trece nedespărţit – de prea multe ori – peste hârtoape.

Tudor a creat şi administrează voluntar tot ce este în spatele site-ului Jeg [între timp şi-a băgat şi Sorel coada, tot cu mufă USB, da' 2.0]. Îşi datorează toate succesele lui Darius [Tudor, da' şi Sorel, ajungem mintenaş].

***

DacianEU_nouMICDacianEU_nouMICDacian – grafică

11 iunie 1983. Dacian se naşte ca prototip în familia Groza (versiunea Beta, Darius, îl urmează peste doi ani, un model mult îmbunătăţit).

Este trimis ca avangardă, ducând o existenţă subtilă, dar productivă, fiind urmat cu paşi precauţi de fra’-su mai mic, care-i moştenea hainele. Spre adolescenţă de distanţează de Prâzlea cel mic, undeva depăşind doi metri înălţime. Îţi dezvoltă un ascuţit (în sensul de colţuros) simţ al artei, devenind un visător.

Mai târziu se perfecţionează într-un veritabil somnambul. Şi cu grafica mergea acceptabil. Intră la Arhitectură, în Cluj, unde face machete de carton, tehnică iscusit rodită din ani întregi de jucat cu lego-uri, în copilărie.

Timpul liber şi-l petrece constructiv, hlizindu-se prin pub, cu celălalt dobitoc, în aşteptarea venirii lui Darius la Cluj. După sosirea acestuia din urmă, se hlizesc toţi trei.

În lunga pauză, Jegul aşteaptă zadarnic luni de zile ca site-ul să renască grafic sub mâna pricepută a lui Dacian. Într-o noapte de profundă activitate de somnambul, Dacian cade cu faţa pe tastatură, blocând tasta “/”. Se trezeşte dimineaţa buimac, cu noua imagine Jeg, la care adaugă sigla deja creată:

Jeg

/// azi | eu | arhivă | media | contact ////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Foaaarte complex. “Las’ că-i simplu şi elegant!”. Putoarea dracului. După un an şi ceva, sub biciul autoritar al lui Darius, Jegul trece printr-o restructurare nouă restructurare vizuală. Observaţi diferenţa. /-urile vechi şi monotone din vechiul design lasă locul mult mai modernelor /-uri din noua imagine. Mda.

***

TeodoraTeodora – veşnic găsita

Pe Teodora Darius a găsit-o pe Internet şi şi-a însuşit-o în viaţa reală. Asta s-a întâmplat recent, însă a fost adăugată la această rubrică atât de timpuriu deoarece intenţionează să o aibă mereu. Este adevărat că fata, la momentul descoperirii, era cu altu’, însă nu era a cuiva efectiv, motiv pentru care Darius şi-a făcut-o a lui. Celălalt a rămas pe Internet, unde a scris o carte despre asta şi întreţine un Twitter extraordinar de prost.

Teodora pare să îl iubească pe Darius aşa cum îi place acestuia din urmă. Se va avansa cu sporită vigilenţă. Oricum, ar fi păcat pentru cititori ca Teodora să nu-l facă deloc să sufere, iar acesta să nu mai poată scrie nimica-n veci, fiind fericit cu ea pentru tot restul vieţii.

***

AliceAlice – a doua veşnic pierdută

Alice este persoana pentru care a părăsit-o Darius pe Lavinia (deşi acesteia din urmă i-a trecut ulterior şi, surprinzător, chiar nu s-a sinucis nimeni până acum, în toată istoria) şi a doua persoană de care Darius s-a despărţit singur, fără să îl fi înşelat în prealabil. A fost una dintre bambinele cele mai îndrăgite de comunitatea Jeg, în special de către Dan Toader şi de către Dan Toader şi mai ales fiindcă Darius n-a scris mai nimic în perioada ei. Tudor susţine că Alice este “chiar atrăgătoare”, acesta fiind un eufemism pentru faptul că nu poate să o fută. Şi pe bună dreptate, este atrăgătoare, fiindcă acum nici Darius nu mai poate, Alice fiind tare supărată pe el. Tudor, poţi. Alice a contribuit la Jeg, iubindu-l pe Darius şi traducându-i în engleză textele, când acesta era plecat în Africa.

***

LaviniaLavinia – veşnic pierduta

Lavinia este singura domnişoară pe care Darius a făcut-o să sufere şi nu invers, din considerentul că este singura care l-a iubit înapoi şi nu invers, cum se întâmplă te obicei, de şi-o ia el în bot ca la nufărul. Bazându-se pe elucubraţiile lui iluzorii nedemne de orice crezare, Lavinia, dintre toate celălalte ameţite, doar Lavinia i-a să o părăsească, dovedind – a câta oară? – evidentul – că el nu urmăreşte să i se dea ceva, dar cere, iar când primeşte este doar ocazia ideală să arate că nu merită.

Despre Lavinia se mai ştie că “she likes very much the animals”, cum singură se descria, dacă veţi căuta pe Internet, când era mică, deci acum.

***

LiaLia – prima

Lia Puşcaş (pe care am uitat-o înainte cestorlalte două, poate fiindcă mă-nşelase cu unu’) este o tânără fizio-terapeută ce-şi petrece serile spartă prin discoteca Boiler şi ne place de soră-sa mijlocie, Raluca, deoarece este mai frumoasă.

Lia fiind mezina familiei, ne place şi de soră-sa mai mare, Gabriela, dacă nu ne-ar bate cu bocancul peste gură bikerii cu personalităţile încă neconturate care mor pe capete dându-şi drumul de pe muntele Meseş către cartierul Brădet, ca să-şi demonstreze masculinitatea.

Cel mai mult din familia ei ne place oricum de mă-sa, tanti Luţa, de profesie să-i facă lui Darius de mâncare ori de câte ori vizitează Zalău în istericalele cetăţenilor. Însă, într-un paradox fericit, ea la rândul ei este căsătorită chiar cu tatăl împreună cu care le-a şi făcut pe cele trei ieduţe, astfel încât odată ce s-a încercat cu una, pe cale de consecinţă, s-a eşuat cu întreaga familie.

În perioadele de cruntă mahmureală, în restrânsul interval de timp în care se-ntoarce din Boiler acasă, ca să vomite în buda proprie şi să se prezinte a doua zi la datorie reîmprospătată ca un ghiocel, Lia are ca ocupaţie să primească sarmale şi alţi troscoţăi alimentari de la părinţi şi să le îndese în Vlad Molnar, tipul de caracter care mi-a suflat-o şi pe care-l felicit cavalereşte pe această cale.

Cam atât despre ea, perioada de recuperare a fost cam de un an de zile, până am putut-o iubi pe Păstaie şi să-ncep să fiu respins de ea. Pe ea o ştiţi, după ea a urmat Paula, la fel de binecunoscută, mai ales de emoticoncerturi şi de care m-am despărţit ca să mă întorc la Păstaie, cu scopul de a-mi spune şi mai clar că nu mă vrea.

PastaieEU_nouMICPastaieEU_nouMICPăstaie – suport moral

20 martie 1988. La fel ca şi Darius înaintea ei, frumuseţea o scoate în evidenţă încă din primele luni ale vieţii, când abia îl buchisea pe Freud. Refuză contracte de imagine cu pentru a-şi continua studiile la creşă, dar fericirea ce i se citea în fiecare zi pe chip, seninătatea aceea nevinovată este aceeaşi care a generat ideea şamponului J&J No More tears, precum şi sloganurile “The future is bright, the future is orange” şi “Kiss Me 5″. Juliturile din genunchi, de la jocurile copilăriei, o împiedică şi pe ea să devină fotomodel. Se dedică trup şi suflet proverbialei căutări a nodului în papură, devenind în scurt timp şi sub atenta supraveghere (cât şi deasupra şi dintr-o parte, din faţă şi din spate) a mentorului său, Darius, o veritabilă profesionistă.

După ce pune la cale cu succes revoluţia din `89 şi căderea comunismului, se întoarce la studii, continuându-şi gimnaziul şi şcoala generală.

Intră la Liceul Teoretic din Zalău, pe care-l transformă rapid într-un colegiu naţional (“Silviana”). În clasa a 9-a se înhăitează cu Darius, care deja iniţiase Jegul. În vreme de un an iminentul se produce, cele două jumătăţi ale profeţiei unindu-şi destinele.

O minunată poveste de iubire, spălată-n lacrimi de iubire, cu detergent de iubire şi pusă la uscat cu cleme de iubire pe-o sârmă de iubire se clădeşte în jurul celor doi.

Locul în care Darius i-a cumpărat prietenia Păstaiei pe 3 clătite cu dulceaţă de caise este acum un muzeu, poartă de intrare (pe din dos) a liceului pe care l-au schimbat.

Pe lângă asta, Păstaie este supervizoarea Jeg pe Sălaj, precum şi imaginea lui pe plan intern şi internaţional. Ea face sacrificii mari şi duşuri rare pentru că “se poartă Jeg”. Ea este gazul din bricheta care alimentează flacăra Jeg.

Dacă veţi trece aceste ultime rânduri de mai sus la trecut – pen’că între timp s-au despărţit, de comun acord între Păstaie – vom fi la zi. Da’ asupra acestor detalii vor reveni, pe măsură ce va trece vremea şi imediat ce se vor tot împăca şi despărţi, după cum dă bine bârfelor cotidiene. Iar dacă le veţi trece la viitor, luaţi doar în considerare că Darius este oficial abordabil. Aveţi o şansă!

***

PaulaEU_nouMICPaulaEU_nouMICPaula – asistentă (în uniformă)

Nu se cunoaşte încă o dată exactă, dar există una şi cu acea ocazie a şi luat dumneaei viaţă. Şi încă nu a dat mai departe. Observaţi că, în urma actualizării acestei pagini, Paula se află sub Păstăie, nu pentru că n-ar conta sau n-ar fi la fel de importantă – căci este, fiind de sex şi de feminin – ci dintr-o… viziune extrem de simplă: acolo ne-o imaginăm. Depinzând de cum evoluează această perspectivă, locurile lor se vor mai alterna.

Un motiv secundar pentru care lucrurile stau aşa – lucrurile fiind ele, iar statul fiind una peste cealaltă – este fiindcă n-avem nici unu’ chef de sfadă şi chirăieli prin ogradă, da? Lăsaţi-o aşa, cum e, nu tot puneţi întrebări. Atâta ne mai trebuie, smocuri de păr şi cratiţe zăngănind p-acilea. Să zicem doar că pe Paula am cunoscut-o cu toţii abia după Păstaie. (Şi chiar a adus până acum un pic de imagine pozitivă bietului Jeg, constând în 1000 – număraţi – de ahtiaţi ce-o doresc, în timp ce ameţita cealaltă huzureşte-n bunăstare, tot ameninţând că-şi face avânt ea să înceapă să contribuie şi să facă şi să dreagă. Nici cotizaţia nu şi-o plăteşte.)

Da’ ca să conchidem echilibrat, dacă în viitorul menţionat mai sus, în care eu aş fi ipotetic disponibil, totuşi Paula intervine ca paramentru, atunci pac! nu mai aveţi o şansă, ne pare teribil de rău.

***

MinoraLivia – jailbait

Livia, cunoscută în anturajul potrivit drept minora, este o persoană din viaţa lui Darius care nu a împlinit încă 18 (optsprezece) ani.

Este relevantă în conturarea lui Darius întrucât, deşi el nu şi-ar dori, face parte integrantă din însumarea unui număr tot mai restrâns (adică una) de exemple care-i alimentează latura sa maternă. Darius înşală bănuiala socială, nepângărind-o, ci crescând-o ca să n-o aibe nimenea cine n-o merită.

Pentru asta investeşte în Livia ceea ce până la urmă se rezumă la hrană, pe care de cele mai multe ori o împarte copilăreşte (cum o şi caracterizează) cu Darius şi alcool, pe care îl consumă tot el, că ce ştie ea, ţucu-i sufletu’?

***

SorelMihaiEU_nouMIC copySorel Mihai – prospeţime tehnologică

S-a născut pe 18 februarie 1992, dar a început să trăiască abia în 2007, când l-a cunoscut pe Darius. De fapt, nu are nici măcar atât merit, deoarece Darius l-a cunoscut pe el şi l-a făcut om. Sorel Mihai, copil în toată firea, este, la cei cincisprezece anişori ai dumnealui, un fustangiu cunoscut, mai ales de către singurele două persoane de sex opus (între ele) din localitatea lui, care îi citesc blogul şi se încadrează-n limita lui de vârstă ilegală. Când contribuţia lui la Jeg va împlini un an, îşi va începe viaţa sexuală sub tutela lui Păstaie, care este responsabilă intim de el. Când a devenit vrednic, Sorel Mihai şi-a băgat crengile-n trusa de scule a tatălui său vitreg, Tudor.

El este, deci, cel care a tras în jug ca un asin pentru ca Jeg să funcţioneze pe o platformă căreia să nu i se strice diacriticele tot la două săptămâni, printre celălalte chestii care i se stricau, făcând un tot unitar nefuncţional din vechea platformă.

Sorel Mihai este pruncul Jeg suprem. El e sămânţa ce-ar fi rodit în frunctul perpelit care a dat acum în pârg, dacă părinţii Jeg ar fi făcut sex între ei. Dar date fiind condiţiile, a fost doar înfiat, da’ uită ce zdravăn s-o făcut!

***

MirmenEU_nouMICMirmenEU_nouMICMirmen – bunică Jeg, mamă Darius şi Dacian

Nu e atât de important CÂND se naşte (26 iulie… 1977), cât CE naşte. Şi nu ce naşte prima dată, ci a doua, adică pe mezinul familiei şi cel mai de reprezentant membru al familiei.

Fără de ea, Darius n-ar fi ajuns singur şi pe forţe proprii unde se află acum, adică-n apartamentul al cărei chirie primeşte bani să o plătească. Mirmen contribuie activ la comentariile Jeg, ţinând frica deja băgată-n vizitatori, ori de câte ori Darius este beat prin birturi, face pagubă sau vizitează camerele de urgenţă a spitatelor de prin ţară şi curând, speră, de peste hotare.

O veţi recunoaşte după greşelile gramaticale, pe care încearcă să şi le corecteze, fiindu-i colegă mai mică la secţia de Comunicare/PR fiului ei mult mai răsărit.

***

CarceaEU_nouMICCarcea – soţ bunică Jeg

Tată devotat, soţ iubitor şi ginere (nu, n-a murit), Mircea Groza, cunoscut şi sub numele de Carcea, este un om echilibrat, născut în zodia balanţei, competent şi săritor (cu pălincă). Unul dintre exponenţii capitalei mondiale Hida, din comuna cu acelaşi nume, jud. Sălaj, se remarcă încă din tânără pruncie ca fiul directorului cooperativei, urmând o puternică doctrină comunistă, menită să-l pregătească în a reuşit să facă faţă faptului că într-o zi va fi înălţat prin decret prezidenţial în tatăl “puiuţului de comunist”. Donează frecvent şi neintenţionat, sub atenta administrare a soţiei sale Mirmen (o Elena modernă), sume mari de bani în scopuri nobile, cum ar fi bunul progres şi strălucitoarea prosperitate a întâiului website al patriei.

***

FlaviuEU_nouMICFlaviu Comănescu – becaliu şi finanţator

Pe o dată lipsită de importanţa naşterii sale, 14 noiembrie 1983, face ochi Flaviu.

Nu pentru mult timp, pentru că în curând trebuie să înceapă să facă bani pentru a trăi, deoarece la începutul lui 2007, cu multă întârziere, cumpără primul hosting mare cât Casa Poporului, dar insuficient, pentru Jeg, căruia i se obligă să-i plătească şi a doua rată. În anul ce urmează afilierii portofelului lui, se anunţă să cumpere şi 1 TV tuner, câteva domenii şi mai multe alte utilităţi fără de care Jegul ar putea exista, dar ar fi fraier să nu le solicite, dacă tot s-a ivitat ocazia.

***

ManaEU_nouMIC

Mana Ciutacu – curator

O femeie de bine, Mana a renăscut din toate punctele de vedere mai puţin genetic vorbind, când a descoperit acest site sau, mai exact, dânsul pe ea. Circumstanţele sunt incerte cu privire la detaliile exacte, cel puţin până când Mana îi va aminti autorului după care dintre regulatele beţii s-au cunoscut, dar de atunci Doamna se ocupă cu organizarea a mai tot ce-nseamnă Jeg şi viaţa mai susmenţionatului proprietar, în complot cu mama acestuia, despre care aţi citit.

Chiar dacă specializarea ei este corectura din punct de vedere al tehnoredactării, ortografiei, gramatical şi morfo-sintactic, cât şi de exprima, conducând inconştient o echipă de aproximativ 5-6 voluntari care o dublează în acest sens, Mana a construit şi ulterior ocupa funcţia de administrator administrativ (că tehnic şi altele îs luate) a administraţiei Jeg. Adică este atât curator cât şi consilier intim şi public, de imagine şi sfetnic loial, PR intern am zis? Ea este un fel de Darius, când Darius nu e, fiindcă ştie parola, fiindcă i-a zis-o, iar ea i-a zis-o înapoi când era turtă.

Cu alte ocazii, este soţia soţului ei, Victor Ciutacu, şi mama fiului său, Vlăduţul.

artpieunoumicArtpi – funcţia cu acelaşi nume

Arpad – ba mai mult, dacă vă vine să credeţi – Andrei “Artpi” Rezi este un cetăţean cu rădăcini, dar fără trunchi şi deci nici coloană vertebrală sau măcar cap, ungureşti de prin părţile Marosvásárhelyi, unde “i” declinarea genitivală. S-ar putea spune despre el că are diverse veleităţi artistice, dacă ar fi adevărat. Nefiind, nu se spune. Are o veleitate artistică, ş-aia săraca e folosită în vedeţi ce scopuri. Iar dacă vă uitaţi în DEX, o să vedeţi că veleitate, în ciuda tonului elogios folosit,  vă induce în eroare, fiindcă nu înseamnă nici pe departe vreun talent, ci pretenţie, de cele mai multe ori nejustificată.

Nu e o minciună, cum s-a crezut până în prezent, nici faptul că, deşi maghiar, Artpi a ajuns în Ardeal înaintea românului Darius, dar asta doar fiindcă cel din urmă îl trimisese înainte, să-i pregătească o întâmpinare pompoasă, aşa cum se cuvenea relaţiei lor de intimă vasalitate.

Divinul Artpi este doar unul dintre multiple tipuri de unelte cu care fetele sunt înhăţate şi târâte aproape de credinţa Jeg. El aparţine acestui site aproape în totalitate (exceptând partea contractuală prin care este închiriat companiei Vitrina Advertising, care l-a luat de pă străzi, l-a spălat şi l-a făcut art director). Vă rugăm să-l utilizaţi cu sporită grijă, fiindcă randamentul său e maxim dacă este tratat cu maximă duioşie.

***

Alţi tovarăşi şi prieteni:

Noi

Îi mulţumesc Andrei Crivăţ (care nu este altul, aşa, aiurea, doar că se-ncadrează aici până mai cacă un ban, donează un biştărel, scapă nişte mărunţi) pentru că a fost (şi este, că n-o fi murit) părinte virtual nemernic şi asupritor, la a cărui ţâţă am supt ca un şărpe veninos, fără pic de recunoştinţă (în afară că-i mulţumesc acum), că m-a lăsat în plata domnului (şi doamnei – sărut-mâinile) să-nvăţ singur tot ce ştiu, atingându-mă usturător de câte ori călcam strâmb.

Mulţumesc corectoarelor cu jumătate de normă permanentă ale Jeg, care bat ca ţaţele din taste imediat ce-a apărut un articol nou, şi fără de care n-aş fi infailibil (iar când nu-s, e vina lor): Iulia, Adela, Eliza, Andreea (Sucubbus), Iuana (cam rar), Mariana, Denisa.

Mulţumesc şi lui Bobby Voicu, pentru ce încă n-a făcut concret, da’-s convins că se va revanşa de îndată.

Mulţam şi lu’ Pişto, c-a fost primu’ ce-a sărit cu caşcavalu’ când a fost necesar, szeretlek.

Îl apreciem şi pe Radu “Novo” Ceucă, tânăr de origine timişoreană, talentat între ale aspectului frumos, care se ocupă cu industria decoraţiunilor world wide web. Dânsul s-a îndeletnicit cu a trece munca fuşărită de Dacian (pe tabele) într-o formulă mult mai atractivă, intitulată CSS şi care habar n-am ce anume este sau face, dar am fost consiliat căci funcţionează mai bine decât cealaltă, despre care cunosc tot atâtea detalii. Benevol şi pro bono, el a făcut aceste lucruri deoarişce îi sunt simpatic, neputându-i fi în alt mod. În urma acestei iniţiative, când accesăm acest website, pe care ne regăsim acum citind, toate lucrurile sunt acolo la locul lor, fără să se mişte când ne uităm de pe-o parte pe alta, îl rotim sau dăm în jos şi-n sus şi alte mişcări brutale la care rezistă dânsul, fiindcă l-a întremat cel despre care vă povestesc.

Vechi

Mulţumesc tuturor celor care au fost martori la începuturile Jeg şi au rămas fideli (nu mai e necesar să citiţi), începând cu fanii numărul 1, împărţind acelaşi loc (Iulia şi Gaba), continuând cu surorile celei din urmă (Raluca, Lia), Adela de mai sus, verişoarele (între ele – Andreea şi Oana), Odi, tuturor celor pe care i-am miştocărit atunci când totul era oh! doar o idee, precum şi celor care au contribuit pe parcurs la ceea ce este acum ah! un dezastru epic. Mulţumesc lui Beldi pentru promovarea din ultima săptămână [adică prima].

***

EuFoaieJeg