Piariste-wise: sunt piariste; pe cartea de muncă; amu’ că se comportă ca nişte centraliste, nu asta judecăm.

Piariste-wise: Nu nu nu, sunt piariste săracele, nu centraliste. Piaristele sunt plătite ca să răspundă la chestiunile relevante pentru funcţionarea instituţiei/firmei în care lucrează. În măsura în care pot rezolva ele, nu e obligatoriu să transmită altcuiva. Probabil o să mă întrebi “da, dar cine le dă lor dreptul să decidă ce e important şi ce nu?”. Eu zic că în cazul protestului vostru e uşor de tras linia. Dacă, prin excepţie, ar fi sunat avocatul d-lui Ciubotaru în legătură cu chestiunea în cauză, era altă poveste.

Oricum, discutăm discuţii. Mult succes d-lui Ciubotaru cu altă editură!

Unda – aici, în online (nu doar la noi), bloggerul e o identificare de… “breaslă”. Blogări proşti, deştepţi, mainstream, nişaţi. Este un statut (avantajos sau dezavanajos) de activitate pe Internet. Asta îi, n-ai ce-i face. Şi am explicat tuturor foarte clar că, deşi nu se va putea trece la un moment dat de piariste, nu LOR le spunem că e jenant; ci să TRANSMITĂ celui căruia-i adresăm asta. Or, acuma, că îi convine acestuia sau nu, iar lucrurile transmise sunt onorante sau nu, piaristel PENTRU ASTA SUNT PLĂTITE. Nu le adresăm lor vorbele, iar să le transmită e datoria lor din fişa postului.

1. mi s-a părut aiurea că l-ai identificat pe “nedreptăţit” prin cuvântul “blogger”. Chipurile sunai în legătură cu X, un blogger. Acu sincer. Am înţeles de X, scriitor; X, casieră; X, secretar de stat; X, profesor de gimnaziu; hai chiar X, finanţatorul Stelei sau X, fata aia de la Răzvan şi Dani! Da’ deja “X, blogger” îmi sună a “jucător profesionist la Loto”. OK, unii dintre voi primiţi premii, aveţi trafic, le ziceţi bine, mie saitu’ ăsta chiar îmi place DAR în viaţa reală “blogging”-ul nu e o meserie iar “blogger” nu e o titulatură. Aceeaşi problemă am identificat-o şi pe blogul “nedreptăţitului”, chipurile Curtea Veche a făcut prostia să se pună cu un blogger! Nu Betmen, nu Al-Qaida ci un om cu un blog. Nu o daţi în penibil doar pentru că, mai nou, teveul a fost detronat de o formă mult mai la îndemână de a ieşi în evidenţă! Din nou, deci, nu vă daţi cu firma-n cap!

2. LOL. Eu lucrez într-o instituţie publică – foarte publică! (Nu, nu sunt angajată la Curtea Veche, că probabil aşa o să deduceţi.) Eu personal nu răspund de deciziile şefilor mei, uneori le dezaprob, alteori nici nu le ştiu, în general nu mă interesează tocmai pentru că nu am nicio influenţă whatsoever. În concluzie, tind mai degrabă să compătimesc secretarele alea pentru că sunt puse pe post de “zonă tampon” şi deseori mai încasează şi ele câte o lovitură rătăcită. Iar dacă m-ar suna cineva să-mi spună că şefu’ e jenant şi că poate să afle mai multe dacă îl contactează direct… Chiar are cineva pretenţia să îi transmit asta? Voi aţi face-o? Pe bune acu… ce mă interesează mai mult, supărarea voastră sau pâinea mea de toate zilele? Nu o să îmi pună Adrian Ciubotaru banii pe card la sfârşit de lună, oricât de nedreptăţit (de noi, ipotetic) şi îndreptăţit (în acţiunile sale) ar fi dânsul.

Asta fu tot, mulţumesc pentru atenţie.